Michelangelo, o sculptură, un papă și multe bătăi de cap
Mausoleul Papei Iulius al II-lea are o istorie lungă și întortocheată. Până și cei mai mari artiști ai vremii s-au confruntat cu numeroase provocări și eșecuri legate de construcția lui. Papa Iulius al II-lea era cunoscut ca fiind un admirator al artelor. Tot el este cel care comandă pictarea plafonului Capelei Sixtine și ridicarea bazilicii San Pietro din Roma. Papa a ales ca rămășițele sale pământești să fie acompaniate de un mausoleu pe măsura ambiților sale, amplasat în interiorul bazilicii San Pietro din Roma. Papa alege un artist pe măsura ambiților lui. Vede în Michelangelo un atist tânăr și competent. Era o comandă importantă pentru ambele părți.
Michelangelo - Mausoleul Papei Julius al II-lea
Michelangelo lucrează inconsecvent timp de 40 de ani la acest proiect. Proiect care-l va afecta pe sculptor numindu-l „tragedia vieții sale”. Ascanio Condivi, un artist renascentist, scria că executarea mausoleului i-a provocat lui Michelangelo "obstacole, dureri și necazuri nesfârșite" Intersectarea papei cu Michelangelo l-a avut la mijloc pe arhitectul Giuliano da Sangallo, care l-a propus pe artist.
La momentul primirii comenzii, artistul avea doar 30 de ani, iar faptul că a fost ales de papalitate pentru un proiect atât de grandios, putea să-l propulseze și mai adânc în cercurile înalte, făcând posibile viitoare comenzi de anvergura. Ambițiosul papă a stabilit un program guvernamental care sprijinea artele, înconurându-se astfel de mari artiști ai vremii printre care Donato Bramante și Rafael.
Proiectul inițial al Mausoleului
În anul 1505 , după două luni de discuții, Michelangelo și Papa ajung la o sumă consistentă de 10000 ducați. Primele schițe apar cel mai probabil în martie-aprilie 1505. Proiectul inițial al mausoleului era structurat pe trei nivele (8 metri înălțime) și decorat cu 47 de statui impunătoare, făurite din marmură de Carrara. Totul părea a fi pus la punct.
Schiță a mausoleului atribuită lui Michelangelo (c. 1506)
Primele piedici
În mai 1505, Michelangelo pleacă la carierele de la Carrara pentru a alege personal blocurile de marmură. Procesul de selecție și pregătire a blocurilor a durat 8 luni. Odată întors la Roma, artistul găsește un papă înconjurat și influențat de artiști de o calitate morală îndoielnică, ostili față de Michelangelo. Ridicarea mausoleului nu mai reprezintă interes pentru Papa Iulius al II-lea. În absența lui Michelangelo, papa dă curs altor proiecte mai grandioase și mai ambițioase iar atenția îi este distrasă de la ridicarea mausoleului. Este preocupat de selecția arhitectului pentru reconstrucția vechii bazilici Sf. Petru din Roma, și de aspecte politice privind relația Romei cu Perugia și Bologna.Michelangelo a intuit că din lipsă de fonduri, munca lui nu va fi plătită. Cere o întrevedere dar este refuzat. La data de 18 aprilie 1506 părăsește Roma furios și umilit. Între timp Michelangelo este solicitat de același papă pentru decorarea tavanului Capelei Sixtine.
La data de 21 februarie 1513 Papa Iulius al II-lea moare iar ridicarea mausoleului pare să nu ducă în vreo direcție.
Continuarea proiectului
Conform testamentului papei, proiectul mausoleului trebuia continuat de către Ducele de Urbino. În 1513 un nou contract este semnat iar proiectul suferă câteva modificări. Acest nou proiect aduce o importantă modificare de poziție, mausoleul este lipit de unul din pereții bazilicii. Elementele gotice ale proiectului inițial sunt înlocuite cu elemente renascentiste. Contractul îl obligă pe Michelangelo să-l termine în 7 ani. O altă clauză îi interzice artistului să onoreze alte comenzi. Clauza nu este respectată.
În 1515 noul papă, Leon al X-lea, pe motivul unei instabilități politice, decide deposedarea Ducelui de Urbino de toate avuțiile.
Michelangelo rămâne fără fonduri pentru a 2-a oară. Proiectul stagnează.
Trei ani mai târziu, în 1516, un nou contract și un nou proiect servesc finalizarea mausoleului. De data aceasta numărul statuilor este redus. Papa Leon al X-lea întrerupe lucrările iar Michelangelo, dezamăgit, pleacă din nou la Florența.
Noi înțelegeri
Primele 3 proiecte eșuate nu-l împiedică pe sculptor să dea curs altor 3 proiecte. Cu o răbdare nemărginită, Michelangelo cade la noi înțelegeri cu reprezentanții papalității. Ultimele 3 proiecte aduc și nemulțumiri de ambele părți. Răbdarea comandatarilor este și mai mică (termenul de finalizare este redus la 3 ani), iar pretențile sunt mai mari.
Perioada 1542-1545 îl găsește pe Michelangelo înconjurat de o echipă de artiști care încearcă se se apropie de o formă finală a mausoleului. Apar acuzațiile de delapidare a fondurilor la adresa lui Michelangelo. El se confezează printr-o scrisoare de la 1542 unui apropiat: „Mă trezesc că mi-am pierdut toată tinerețea, legată de acest mormânt”.
După 40 de ani și 6 proiecte, în ciuda relațiilor tensionate, a acuzațiilor grave și a influențelor politice, un important reper al artei renascentiste își face loc în istoria artelor, în pofida faptului că a fost consoiderat neterminat chiar de către făuritor.
Bibliografie imagini:
Imagine principală: https://www.wga.hu/art/m/michelan/1sculptu/giulio_2/moses4.jpg
Michelangelo - Mausoleul Papei Julius al II-lea: https://www.wga.hu/art/m/michelan/1sculptu/giulio_2/giulio2.jpg
Schiță a mausoleului atribuită lui Michelangelo (c. 1506): https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0d/Michelangelo_First_design_for_wall_tomb_for_Julius_II.jpg